În vremurile moderne și agitate pe care le trăim, să ai un hobby ar putea părea asemeni unui trifoi cu patru foi: știi că există, însă doar cei norocoși reușesc să pună mâna pe așa o raritate.

Pentru majoritatea oamenilor, conflictul este destul de inconfortabil. Și, totuși, este un fapt inevitabil al vieții. Nu spun asta doar din studiul terapiei relaționale imago sau cea a soților Gottman, ci și din experiența personală.

Cu toții avem o voce interioară. Preocuparea ei este să ne protejeze. De aceea, adesea ne identificăm vocea interioară drept criticul interior. În spatele acestuia, găsim – negreșit – sentimentul de frică: „Dacă nu sunt suficient de bun(ă), nu o să fiu iubit(ă)!“. Ceea ce, în cele din urmă, înseamnă că nu o să supraviețuiesc.

Ne aflăm într-o neliniște pe care o putem identifica în contextele de viață din exterior, car se manifestă și în interiorul corpului, minții și relațiilor noastre. În astfel de momente, e necesar să ne întoarcem la rădăcini, locul care ne hrănește și ne oferă resurse

Întâlnesc tot mai des persoane care își propun în procesul terapeutic să se iubească mai mult, să poată oferi iubire, în diferite forme, în relația de cuplu sau să-și îmbunătățească intimitatea cu partenerul. La nivel de idei, nu cred că am întâlnit vreun client care să nu aibă măcar o direcție înspre care ar vrea sau i-ar plăcea să meargă. Doar că, atunci când vine vorba de transpunerea în practică, totul capătă o altă dimensiune.

Ne apropiem, cu pași repezi, de finalul anului, iar asta face ca subiectele de discuție, cu clienții sau cu prietenii, să se îndrepte către procesul de creștere parcurs în ultimele luni.

Pierderea nu este niciodată ușoară. Îndrăznesc să spun că poate fi simțită drept amputare emoțională. De parcă ar lipsi o parte semnificativă din tine. Pe lângă sentimentele apăsătoare de singurătate și tristețe, s-ar putea să trăiești furie, respingere ori trădare.

Ca terapeut de cuplu, am înțeles că una din responsabilitățile mele este să duc torța speranței, pe care partenerii de cuplu nu o pot simți în perioadele lor grele. Această imagine o port cu mine și în terapiile individuale, unde observ tot mai mult rezistența…

De când am început practica terapeutică, nu cred că am mai întâlnit un moment în care atenția, nevoia și resursele oamenilor să fie îndreptate spre calitatea relațiilor atât de intens ca în luna iubirii. Deși tentația ar fi să spunem că asta reflectă o mare…

Dacă stau bine să mă gândesc, perioada Sărbătorilor este cel mai des asociată cu sentimentele de bucurie, fericire și liniște ‒ sau, cel puțin, așa spun colindele și cântecele. Și desigur, cea mai evidentă dovadă este clasica urare, de „Sărbători fericite!“, față de care, probabil,…